Este o realitate că de cele mai multe ori roșiile pe care le cumpărăm nu au niciun gust. Dacă au o urmă de gust atunci e ceva fad, abia sesizabil. Nimic nu ne dezamăgește mai tare ca o roșie frumoasă, cărnoasă și fără gust. Nu cred că există o persoană care să nu fi trăit acest sentiment. Trist este că ne-am educat sau am fost educați de societatea în care trăim să nu mai avem așteptări. Roșia fără gust este o normalitate pentru mulți.
Ideile preconcepute pe care le avem despre roșii sunt de cele mai multe ori eronate. Dacă roșia e din supermarket nu înseamnă că nu are gust iar dacă e din piață nu înseamnă că are gust. Dacă este o roșie heirloom, de colecție, nu înseamnă că are gust iar dacă este un hibrid nu înseamnă că nu are. În egală măsură, de câte ori vi s-a întâmplat să cumpărați roșii cu certificare organică care nu sunt cu nimic diferite față de restul? Gustul nu este influențat de pesticidele, insecticidele sau fungicidele cu care sunt stropite în agricultura iresponsabilă.
Acestea fiind spuse, voi evidenția trei elemente pe care le au în comun toate roșiile cu gust.
1.Sunt din varietatea potrivită. Chimic vorbind și dinr-un punct de vedere mult simplificat, gustul roșiei este generat de echilibrul dintre zahăr, sare și acid. În grădina Buniol avem roșii din tot spectrul: acide, dulci, sărate, perfect echilibrate și chiar fade. Dacă vrei să faci o salată din San Marzano e posibil să rămâi cu impresia că te-am păcălit, San Marzano fiind o roșie pentru sosuri și nu pentru consum proaspăt. În schimb, dacă pregătești un sos din același San Marzano vei rămâne uimit. Este important să realizăm că pur și simplu unele varietăți au scopuri precise și doar folosite ca atare iși dezvăluie adevăratul potențial.
2.Sunt roșii de câmp. Nimic nu se compară cu roșiile crescute în câmp, sub soarele verii. Este o mențiune pe care o fac cu toată responsabilitatea și fără să intenționez să discreditez munca producătorilor care au culturi acoperite. Deoarece cultura de câmp implică foarte multe riscuri, înțeleg pe deplin nevoia de a lua toate măsurile de siguranță. Sub nicio formă nu susțin că o roșie crescută controlat nu este o roșie de calitate prin prisma faptului că este un fruct curat. Dar tocmai acest mediu controlat afectează dezvoltarea roșiei în propriul ei ritm. Consecința directă este faptul că roșia se dezvoltă mai repede și se coace mai repede, fără să dezvolte gustul la nivelul optim. Cum ar spune tata: “este forțată”.
Zilele trecute am fost în piață. Se întâmplă extrem de rar ca roșiile de câmp să aibă vițe lemnoase în pulpă. Dacă ne uităm atent la poză se observă cotorul alb, făinos. Un indiciu că roșia a crescut prea repede.
3.Sunt culese când trebuie. Roșiile, ca multe alte fructe, dacă le ții la loc umbros se coc singure chiar dacă au fost culese când abia au început să iși schimbe culoarea. Roșiile organice din import nu au gust tocmai datorită acestui procedeu. Anul trecut am observat în Whole Foods (cel mai renumit supermarket dedicat produselor organice), în Londra, că nimeni nu cumpăra roșiile heirloom din imagine. Cred că este foarte vizibil de ce. Au o aparență de artificial, mai ales cele galbene.
În acest caz, frunza roșiilor face diferența. Doar roșia care este hrănită de frunză până se coace dezvoltă gustul care o caracterizează.
Roșiile de calitate nu sunt greu de găsit. Dacă sunt de seră orientați-vă spre cele mai mici. Dacă sunt de câmp puteți experimenta nelimitat. Ce contează este să vă orientați spre fructe crescute responsabil. Gustul, deși important, este un criteriu subiectiv definit de propriile preferințe.
Cu drag de roșii,
Claudia