Acum cateva zile am revenit dintr-o scurta calatorie in regiunea Campania, Italia. Aveam pe lista si o oprire la poalele Vezuviului pentru a gusta tomatele puse la uscat in forma de ciorchine. Spre marele meu regret nu am reusit sa ajung deoarece traseul a fost inchis in urma unor alunecari de teren.
Ce mi-a starnit curiozitatea este afirmatia ca au un gust deosebit datorita solului vulcanic bogat in minerale. Nu a fost sa fie cu aceasta ocazie dar ca sa nu fie totul pierdut si daca tot am documentat varietatea, las mai jos cateva informatii interesante.
Varietatea poarta denumirea “Pomodorino del Piennolo del Vesuvio DOP”. Dateaza din anul 1759 fiind adusa din Peru, drept cadou, cu ocazia incoronarii regelui Ferdinand al IV-lea. A dobandit statutul “DOP” (denumire de origine controlata) in 2009 ceea ce inseamna ca pot fi comercializate sub aceasta denumire doar tomatele cultivate pe un teritoriu delimitat din provincia Napoli.
Intr-adevar, organoleptic, Piennolo del Vesuvio este unica. Este o tomata mica, in forma de para cu partea inferioara alungita, impartita in doi lobi in partea de sus. Pielea este tare, pulpa densa cu foarte putin suc. Gustul este acid si dulce, foarte prezent, intens si echilibrat.
Mai presus de aceste calitati, ce o fac deosebita in mintea mea este tehnica de conservare “al piennolo” (inseamna “agatat” in dialetul napoletan) care mi-a fost descrisa de mama de nenumarate ori cand o rugam sa imi povesteasca despre copilaria ei. Are o amintire foarte draga cu strabunicul meu care culegea strugurii copti sub soarele dobrogean si ii punea la uscat in podul casei. Astfel, toata familia se bucura pe perioada iernii de gustul dulce al strugurilor stafiditi. Din pacate aceasta tehnica s-a pierdut ca multe alte practici de conservate odata cu accesul nestingherit la legume si fructe in afara sezonului.
Revenind la tomatele noastre, Piennolo del Vesuvio pot fi conservate astfel pentru ca sunt atasate ferm de peduncul. Sunt culese cand sunt aproape 70% coapte si aranjate pe sfoara in ciorchini care variaza intre 1kg si 5 kg. Ulterior, sunt agatate in spatii foarte bine ventilate si umbroase. Conservate astfel tomatele rezista intre 7 si 8 luni.
Daca va ganditi sa o selectati pentru sezonul urmator sa stiti ca plantele sunt foarte rezistente si productive.
Cu drag de rosii,
Claudia